Initial vroiam sa le fac copiilor mei o scrisoare, ca sa scrie exact ce isi doresc de la Mos Craciun (pentru ca in fiecare an am dat-o in bara la capitolul acesta), insa cum imi place "sa ma joc" am facut mai multe variante. 

Gandite nu doar ca sa ceara jucarii, ci si ca sa profit de sansa de a mai planta seminte de omenie in sufletele lor, pana la urma, anul acesta puteti alege din 20 de variante diferite.

Ai mei ma intreaba de ceva vreme daca anul acesta Mos Craciun va ajunge la noi, avand in vedere pandemia care ne-a dat peste cap planurile. Butonand telefonul, am gasit acest articol pe care l-am citit copiilor: "OMS l-a declarat pe Mos Craciun imun la Covid-19" . Asa ca ne-am mai linistit, insa doar dupa ce am inteles ce inseamna "imun". 

Faptul ca unii copii primesc o multime de cadouri, pe cand altii doar unul sau cateva, m-a facut sa vin cu ideea ca daca vor mai multe cadouri, trebuie sa-i lase Mosului din banii lor. Pentru ca Mosului trebuie sa-i ajunga banii pentru toti copiii si nu putem veni cu pretentii foarte mari, iar daca nu pot renunta la unele dorinte, trebuie sa "plateasca" si ei.

Mi se pare importanta si ideea ca desi ne dorim ca Mosul sa vina, trebuie sa ne gandim si la el, adica trebuie sa intelegem ca nu e corect ca X-ulescu sa se da peste cap pentru noi si noi sa nu-i rasplatim bunatatea, nici macar cu recunostinta sau cu iubire. De cand am copii, am auzit de obiceiul unora de a-i lasa Mosului prajiturele si lapte si mi se pare o idee perfecta prin care putem invata sa dam si altora din ceea ce avem si sa-i rasplatim pe cei care ne fac bine in viata. Amintindu-i Mosului sa se spele pe maini inainte sa manance prajiturelele, ne reamintim si noi. Iar faptul ca il lasam sa duca la pachet pentru "echipa" lui e ca sa ne amintim ca in spatele fiecaruia dintre noi sunt alti oameni care ne ajuta si ne sustin, iar meritele nu trebuie atribuite doar omului "din fata". 

Am pus accent pe problema noastra: "certurile si bataile intre frati". Si las asa fraza, pentru ca sunt depasita de capitolul asta. 

Intr-o scrisoare, copiii se arata incantati ca in sfarsit parintii "vor avea timp pentru ei". Si chiar imi doresc sa fie asa... macar de Craciun. 

Stiti faza aia pe care ne vine sa o zicem din august: "Vezi ca nu o sa-ti aduca nimic Mos Craciun!" cand nu se comporta cum vrem noi? Eram sigura ca nu voi  face asta vreodata, insa nu pot poza in "sfanta", pentru ca nu sunt. Ba mai mult, cred ca imi sta fraza pe limba din februarie. Ei bine, ideea ca doar copiii cuminti primesc cadouri pica, pentru ca vad si ei ca nu e asa. Asa ca am tinut sa le reamintesc ca sunt niste copii minunati (pentru ca toti copiii sunt asa), chiar daca nu sunt mereu ascultatori. Am insistat pe ideea ca nu trebuie sa asculte doar de parinti, ci si de bunici. Recunosc si acum ca bunicii joaca un rol important in viata copiilor nostri. 


Intr-o seara, Maria m-a intrebat daca imi doresc un aspirator care aspira singur. Ca sa intelegeti, eu sunt omul care nu-mi trebuie niciodata nimic, nici de ziua mea, nici de Craciun. Mai pun pentru mine sub brad sau in ghete, chestii pe care le am deja si pe care nu le-au vazut copiii. I-am zis ca e important sa facem diferenta intre a ne dori si a avea nevoie, ca degeaba ne dorim o multime de lucruri daca nu ne gandim bine inainte la utilitatea lor. Stiu ca toti copiii isi doresc tot ce vad in jur si nu este al lor, uneori si noi adultii facem asta. Diferenta consta in faptul ca ei inca mai cred in magie, pe cand unii dintre noi am fost loviti prea tare de viata ca sa mai credem in asta. Unii pur si simplu nu stim sa o vedem, desi exista.

Mi-as dori ca anul asta sa am putere sa-i scriu si eu o scrisoare Mosului. Pentru ca dupa multi ani, parca am si eu nevoie de ceva. Si regula de baza cand cer ceva e: "Oare peste 5 ani va mai conta acest cadou?" Si de data asta raspunsul e "Da". Si va conta si peste 5 si peste 10 si peste 30.  Si daca nu imi poate aduce de Craciun, m-as bucura sa-mi aduca in 2021. Pentru ca plec din anul asta facand miscari sa ma ridic cum am fost aruncata pe jos si tare mi-as dori sa nu cad iar, pentru ca simt ca nu mai am putere nici macar sa ridic capul. Si inchei aici, pentru ca am de culcat copii, am lacrimi in ochi si inima stransa "de viata".